Dedicatie speciala!

Vio plange!

Plange dupa iluzii, dar in acelasi timp plange pentru viitor.

E speriata, se simte singura intr-un oras mare, dar si stie ca nu e singura supleteste ca Cris si Lore o sustin.

Si chiar daca nu sunt acum pe primul tren spre ea, sunt langa ea.

Si draga mea Vio plange plange pana numai poti, dar nu uita ca TU POTI ORICE!

Si un Barbat care nu e contient cat valorezi nu e Barbat e un nebun. Ptr ca numai un prost nu vede cat valorezi.

Dar poate e mai bine daca nu a vazut….pentru ca Barbatul tau e acum in drum spre tine

Nu reusesc!

Sunt intr-un stres teribil, in data de 30 septembrie  am un termen limita foarte important pentru finalizarea materialelor dintr-un proiect si nu reusesc sa scriu nici un rand nu ma pot concentra, nu reusesc sa fac nimic si in loc sa ma pun la treaba sunt MEGA STRESATA …………………………..nu reusesc nici cum

Sper sa ies din starea asta!

Ca altfel se duce pe apa sambetei munca de o vara:((

……………….. fara nume

Cum faci, cum gasesti solutia sa-ti ajuti familia cand nici nu stii cum sa ajuti si cum sa faci sa fie bine.

Oare cum faci, oare e destul ceea ce faci!

Cine poate spune daca e destul sau nu?

Sunt atatea intrebari fara raspuns care ma framanta si cred ca nici nu imi dau seama de toate!

Care e calea care trebuie urmata si mai ales o sa mai fie vreodata ce a fost?

Nu stiu si nici nu stiu ce urmeaza….si sincer astept cu nerabdare/infrigurare ce urmeaza.

Este ciudat, ca in acelasi timp ma fascineaza acest necunoscut cum ma si sperie de-a dreptul.

Pentru ca sunt la un pas ca ceea ce era absolut NORMALUL vietii de pana acum sa numai existe! Sau ma rog NORMAL numit ABRUD!

Doamne ajuta ca TIMISOARA sa ramana la fel!

Gata!

Din aceasta seara este oficial,  Vio ramane la Bucuresti de maine este angajat cu acte in regula! De acum nu pot decat sa ii doresc ca tot ce isi doreste sa i se intample!

Si astept ziua in care pot sa o vizitez la Bucuresti.

Atat eu cat si Lore o sustinem si AI GRIJA DE TINE!

Si da, chiar daca o sa te sunam de 10 ori pe zi asta e trebuie sa ne suporti, ca nu avem ce sa iti facem dar astia suntem noi FAMILIA TA!!! Asta e pentru tine VIO!

O necunoscuta!

Stateam aseara la o sueta cu o parte din prietenii nostri in care sarbatoream daca se poate spune asa, faptul ca Tat, Andreea si Stefii se muta in Germania (ca tot suntem la capitolul marilor schimbari;;)) si vorbeam noi de una de alta, pana cand am ajuns la discutia unde se pierde in casatorie emotia, fluturasi din stomac cand de intalnim, ne aminteam cum inainte sa fim toata ziua cu persoana iubita ne doream sa ne vedem, sa ii auzim vocea cum puteam sa vorbim ore intregi cat in luna si in stele, cum visam la momentul cand vom dormi unul in bratele celuilalt. Unde se pierd toate astea, dc ne pierdem in rutina zilnica si uitam sa traim ceea ce este cu adevarat important.

Imi este atat de dor de o nebunie, de plimbat noaptea doar in 2, prin padure prin locurile cele mai intunecate, de ascultat de muzica si de privit luna de parca ar fi cel mai minunat lucru.

Oare asa este la toata lumea? si nu este vorba ca nu ne-am mai iubi pur si simplu uitam sa mai ne bucuram de clipele  magice, prinsi in valtoare problemelor care ne inconjoara. Eu sunt hotarata sa iau atitudine pentru ca viata e asa scurta si merita savurata, e prea frumoasa ca sa ne  pierdem in rutina zilnica.

Nu stiu, dar ultimele intamplari m-au facut sa imi reanalizez gandurile si prioritatile, am descoperit ca oricat ai munci si oricate ai avea in orice moment poti sa pierzi totul, intr-o secunda. Dar daca ceea ce faci e pentru sufletul tau nu ai cum sa pierzi ca ceea ce ai in suflet nu iti poate lua nimeni, e doar al tau.

Asa ca bucurati-va de viata! Si bucurati-va sufletul! Si nu uita-ti de Dumnezeu!

Viata!!

Surprinzator cum VIATA isi are propriile reguli si cum ne pune in fata unor decizii care in conditii normale nu le-am lua, sau ma rog ce credem ca este NORMAL.

Si acum sunt inca sub efectul ultimelor evenimente din viata mea, totul a inceput cu schimbarea radicala a felului de a fi a tatalui meu, care trece prin cea mai grea perioda a vietii lui, singura alinare care o am este faptul ca am auzit cuvinte din gura lui care nu as fi crezut ca o sa le aud si pe care imi doream atat de mult sa le aud. Tot timpul am stiut ca eu si surorile mele suntem lumina ochilor lui, dar in foarte putine ocazii ne-a si spus asta, acum ne-o spune in fiecare zi si ne-a spus ca singura lui alinare sunt fotografiile noastre si ca ce fete frumoase are si ca norocos e cu noi, ca nu i-am facut niciodata probleme si l-am ascultat, o mai mare bucurie in tumultul de evenimente nici nu puteam avea. Si sincer prin asta vad partea buna a lucrurilor care ni se intampla in familie, pentru asa cum TATA ne-a invatat in orice lucru rau exista si o parte buna si Doamne ai grija de el si calauzeste-i pasii.

Alt eveniment marcant pentru mine e mutatul surorii mele VIO la Bucuresti, de ceva vreme ea viseaza Bucurestiul eu am tot sperat sa nu plece, dar uite ca acest lucru s-a intamplat si nu numai ca s-a intamplat dar s-a intamplat la foc automat, Vio a fost plecata la o scoala de vara la Novisad si in ziua in care o asteptam sa se intoarca ea ma suna “Salut am intrat in tara, vezi la cat am tren la Buc ca la noapte plec la Buc, maine am interviu” si gata a plecat si acum e acolo si invata ce trebuie sa faca pentru postul la care a fost chemata.

Deci cum spuneam si mai sus Viata isi are legile ei si inca odata mi se adevereste zicala care este Moto-ul meu in viata “Niciodata sa nu zici niciodata!”

Doamne ajuta sa fie totul asa cum trebuie sa fie!!!

Draga mea Vio sa ai parte numai de realizarii! si sunt convinsa ca o sa ai pentru ca ai capacitatea sa faci multe si poti, si mai ales esti O FEMEIE INDEPENDENTA! si chiar daca inca nu ma obisnuiesc cu faptul ca nu esti langa mine ai tot suportul meu in orice pot sa te ajut!

Si sper ca Lore sa ramana totusi aici, macar sa iti fie mai usor sa ne vezi:P

Sa se pastreze tandemul de cand suntem intotdeauana sa fim macar 2 intr-un loc.

Va iubesc!!!

Hellow!

A trecut o lume de cand nu am mai scris, doar am citit blogurile pe care le urmaresc.

Dar am zis hai sa si scriu ceva….

Si anume nu pot sa nu punctez inceperea noului an scolar, care este la fel dar in acelasi timp diferit, cred ca niciodata “Cenusareasa-educatia” nu a fost mai ravasita si intoarsa pe dos.Deci nimic nu e la locul lui si in debandada aceasta se incearca sa se faca ceva si sa fie totul cat de cat pregatit pentru 14 sept cand se intorc elevii la scoala. Nu stiu ce e in capul celor care ne conduc de isi bat in asa hal de viitorul tarii pana la urma. Nu? copii de azi, oamenii de maine!. Si ne mai miram ca numai gasim oamenii competenti, ca nu se mai vine in Invatamant, dar  ptr ce sa si vina……ptr banii de abonamentul de tramvai. Sincer chiar nu stiu la ce o sa se ajunga, dar este rau …si nu spun ca mai rau de asa nu sepoate ca intotdeauna se poate si mai rau, dar as vrea sa fie si inspre bine………….

Dar ce pot sa urez decat putere de munca colegilor mei si bafta elevilor in noul an, care se anunta din nou cu fff multe schimbari!!!!!!

Ciudat!

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris nu am mai avut starea necesara pentru a pune pe hartie ce imi trece prin cap si prin suflet. Sincer exact despre ce vreau sa scriu nu stiu dar stiu ca vreau sa scriu ….sa scriu despre uimirea cu care observ de fiecare data cat de repede trece timpul si despre faptul ca simt ca nu fac nimic ca trec prin viata ca si un robot al secolului XXI care doar merge la lucru se intoarce, manaca, face ceva de mancare citeste revista presei pe Net si apoi gata ziua….si apoi alta care trece aprope la fel fara mici schimbari….pana la ora 5 cel mai devreme in timpul zilei imi trece asteptandu-l pe Dan, apoi cu el si gata s-a sfarsit. Vine wk si niciodata nu ai timp pentru cate iti propui sa faci ..oare care e scopul nostru pe pamant….si de ce trece timpul atat de repede..unde se duce spre ce se indreapta….ca sigur noi imbatranim si nici nu realizam si se termina si ce am realizat ….un mers la lucru si un stres continuu despre un lips sau altul ..dintr-o problema in alta …. si toate astea cand D-zeu a creat atatea lucruri minunate pe acest pamant pe care nu apucam sa le vedem sau sa ne bucuram de ele …asta cred ca e cea mai mare nemultumire a mea ca nu pot sa vad lumea asa cum mi-as dori….ce poate fi mai frumos decat sa vizitezi lumea……….

Incredibil!!

Sunt uimita, toata iarna mi-am dorit sa traiesc minunatul moment al ninsorii, iubesc sa vad cum cerul cerne cu fulgii mari,  nu stiu dar de cand sunt mica iubesc acest lucru, poate si din cauza ca am crescut la munte si ca atunci cand eram mici, eu si surorile mele ne bulgaream, ne dadeam cu sania toata ziua cat era de lunga, in special la Ciuruleasa la Bunu si la Buna (bunicii mei ), iar Buna ne astepta cu mancarea calda si apoi fugeam din nou la zapada…totul era asa de frumos..

Pe langa venirea zapezi astazis-a mai intamplat o  minune, am vazut o revenire la viata si credeti-ma cand va spun ca asa e, si anume Sora mea Vio zambeste din nou, desi poate parea ciudat dar asa e, de catva timp se plangea de atmosfera despotica de la serviciu, din cauza sefei directe, asta venind in contradictie cu faptul ca iubeste ce face, si a rabdat toate acestea doar pentru ca ii place ce face…dar astazi si-a dat DEMISIA SI ZAMBESTE DIN NOU SI E BINE DISPUSA….toate acestea mi-au dat de gandit si anume ca viata isi urmeaza propriul curs si face lucrurile atunci cand trebuie si cand trebuie nu cand vrem noi si totul se intampla cu un scop care depaseste puterile intelegrii noastre.

Nu stiu daca sunt superficiala sau absurda dar asta simt si sincer surprinzator dupa munlte zile ma simt si eu bine…si totul de la NINSOARE;;)

Chiar nu inteleg?!

Nu stiu parca sunt blestemata, povestea vietii mele e sa numai vorbeasca lumea cu mine de azi pe maine. Azi totul e ok, iar de maine nu mi se mai raspunde la telefon, de parca as avea raie si nu cunosc motivul, iar partea tare ca cei care imi fac asta stiu ce parere am eu despre a numai vb cu cineva, si anume daca te supara cu ceva ii spui in fata ca poate chiar nu stie ca a gresit cu ceva.

Deja pot face un carnetel cu chestii de genu si mai si imi pierd vremea incercand sa aflu ce am facut,  ca stau si ma gandesc si  nu gasesc explicatia….dar asta este..asa trebuie sa fie asa sa fie….odata si odata tot voi afla sau nu ?!   Sau poate chiar am o problema si nimeni nu ma ajuta sa descopar care e si fac aceeasi greseala desi sincer nu stiu cu ce gresesc fara sa par a fi o sfanta.