Astazi 10.05.2011 am fost sa facem vaccinurile de 6 luni aproape la 7 luni ca suntem decalati cu aproape 4 saptamani din vari motive, dar nu conteaza important e ca l-am facut si pe asta. La primul nu a zis nimic, dar la al 2-lea ce a mai plans saracutul. Ne-au dat lacrimile si mie si la Dan, dar ce sa facem asta e cu meseria asta de parinte.

De o saptamana vrea sa se ridice in fundic, cum ii dau mainile cum se ridica, sunt uimita de cum evolueaza, sunt fantasticii, in urma cu 2 saptamani cand ii dadeam mainile nu se intampla nimic, acum…

Acum e in leganut si se joaca cu jucariile, le prinde, vorbeste cu ele, da din manute.

DECI IN CONCLUZIE ZIUA DE 28.03.2011 TREBUIE TINUTA MINTE, AM DORMIT PENTRU PRIMA DATA PANA LA 06.00. POATE NE-AM SCOS SI MASA DE LA 03.00. IN DATA DE 31.12.2010 SI-A SCOS MASA DE LA 00.00.

Urmeaza

Asa ca in prima faza o sa scriu amintiri din sarcina asa cum mi-au ramas ele in minte.

Am aflat ca sunt gravida pe 02.03.2010, l-am vazut pentru prima oara in 08.03.2010 cand era doar un punctulet negru (saculet). Din data de 15 martie si pana la 01 iunie mi-a fost rau non-stop, vomitam tot ce mancam, am slabit si imi era frica ca asa va fi pana nasc:). Cand aveam 16 saptamani de sarcina l-am simtit prima data miscand ca pe un fluturas, tot atunci am stiut ca va fi baiat si ca se va numi Darius. Darius a fost singura varianta pentru nume pe care am avut-o, deoarece Dan a avut o singura dorinta pot sa aleg eu numele dar sa fie unul singur si care pe cat posibil sa nu fie usor de diminutivat (ceea ce se intampla deja, Dariusica:)). In iulie l-am vazut la 4D si deja stiam cu arata de la barbita in jos. Nu stiu ce se va face cand va fi mare dar pot sa spun ca pe perioada cat a stat la mine in burtica facea fotbal cu mine, ma lovea cateodata de ma incovoia.

De ingrasat m-am ingrasat ca si la carte 10 kg care au disparut imediat dupa nastere.

Am nascut pe 13 oct la 05.30 dupa o noapte de travaliu, mi s-a rupt apa la 8,20 si de la 9.00 am avut contractii din 3 in 3 minute care durau 45 de secunde. La ora 5 eram dilatata complet si anume 10 cm. Si la 5, 30 l-am auzit prima data plangand si pot sa spun cu mana pe inima ca si acum dupa 5 luni nu pot sa exprim in cuvinte ce am simtit cand l-am vazut: bucurie, frica, adrenalina …..toate in acelasi timp si mi-a fost frica sa il iau in brate, doar am intins mana inspre el. S-a nascut la 37 de saptamani, 3100 de g si 51 de cm.

De atunci s-au scurs 5 luni ca un vis, cand l-am adus acasa era un mititel care doarme, acum rade,se intoarce pe burtica (la 4 luni si 2 saptamani), mananca ii plac bananele, etc…

Si de acum o sa incerc sa notez cam tot ce se intampla cu el ca sa avem peste timp.

Asta a fost ca o radiografie scurta la ce a fost pana acum

Plange dupa iluzii, dar in acelasi timp plange pentru viitor.

E speriata, se simte singura intr-un oras mare, dar si stie ca nu e singura supleteste ca Cris si Lore o sustin.

Si chiar daca nu sunt acum pe primul tren spre ea, sunt langa ea.

Si draga mea Vio plange plange pana numai poti, dar nu uita ca TU POTI ORICE!

Si un Barbat care nu e contient cat valorezi nu e Barbat e un nebun. Ptr ca numai un prost nu vede cat valorezi.

Dar poate e mai bine daca nu a vazut….pentru ca Barbatul tau e acum in drum spre tine

Sper sa ies din starea asta!

Ca altfel se duce pe apa sambetei munca de o vara:((

Oare cum faci, oare e destul ceea ce faci!

Cine poate spune daca e destul sau nu?

Sunt atatea intrebari fara raspuns care ma framanta si cred ca nici nu imi dau seama de toate!

Care e calea care trebuie urmata si mai ales o sa mai fie vreodata ce a fost?

Nu stiu si nici nu stiu ce urmeaza….si sincer astept cu nerabdare/infrigurare ce urmeaza.

Este ciudat, ca in acelasi timp ma fascineaza acest necunoscut cum ma si sperie de-a dreptul.

Pentru ca sunt la un pas ca ceea ce era absolut NORMALUL vietii de pana acum sa numai existe! Sau ma rog NORMAL numit ABRUD!

Doamne ajuta ca TIMISOARA sa ramana la fel!

Si astept ziua in care pot sa o vizitez la Bucuresti.

Atat eu cat si Lore o sustinem si AI GRIJA DE TINE!

Si da, chiar daca o sa te sunam de 10 ori pe zi asta e trebuie sa ne suporti, ca nu avem ce sa iti facem dar astia suntem noi FAMILIA TA!!! Asta e pentru tine VIO!

Imi este atat de dor de o nebunie, de plimbat noaptea doar in 2, prin padure prin locurile cele mai intunecate, de ascultat de muzica si de privit luna de parca ar fi cel mai minunat lucru.

Oare asa este la toata lumea? si nu este vorba ca nu ne-am mai iubi pur si simplu uitam sa mai ne bucuram de clipele  magice, prinsi in valtoare problemelor care ne inconjoara. Eu sunt hotarata sa iau atitudine pentru ca viata e asa scurta si merita savurata, e prea frumoasa ca sa ne  pierdem in rutina zilnica.

Nu stiu, dar ultimele intamplari m-au facut sa imi reanalizez gandurile si prioritatile, am descoperit ca oricat ai munci si oricate ai avea in orice moment poti sa pierzi totul, intr-o secunda. Dar daca ceea ce faci e pentru sufletul tau nu ai cum sa pierzi ca ceea ce ai in suflet nu iti poate lua nimeni, e doar al tau.

Asa ca bucurati-va de viata! Si bucurati-va sufletul! Si nu uita-ti de Dumnezeu!

Si acum sunt inca sub efectul ultimelor evenimente din viata mea, totul a inceput cu schimbarea radicala a felului de a fi a tatalui meu, care trece prin cea mai grea perioda a vietii lui, singura alinare care o am este faptul ca am auzit cuvinte din gura lui care nu as fi crezut ca o sa le aud si pe care imi doream atat de mult sa le aud. Tot timpul am stiut ca eu si surorile mele suntem lumina ochilor lui, dar in foarte putine ocazii ne-a si spus asta, acum ne-o spune in fiecare zi si ne-a spus ca singura lui alinare sunt fotografiile noastre si ca ce fete frumoase are si ca norocos e cu noi, ca nu i-am facut niciodata probleme si l-am ascultat, o mai mare bucurie in tumultul de evenimente nici nu puteam avea. Si sincer prin asta vad partea buna a lucrurilor care ni se intampla in familie, pentru asa cum TATA ne-a invatat in orice lucru rau exista si o parte buna si Doamne ai grija de el si calauzeste-i pasii.

Alt eveniment marcant pentru mine e mutatul surorii mele VIO la Bucuresti, de ceva vreme ea viseaza Bucurestiul eu am tot sperat sa nu plece, dar uite ca acest lucru s-a intamplat si nu numai ca s-a intamplat dar s-a intamplat la foc automat, Vio a fost plecata la o scoala de vara la Novisad si in ziua in care o asteptam sa se intoarca ea ma suna “Salut am intrat in tara, vezi la cat am tren la Buc ca la noapte plec la Buc, maine am interviu” si gata a plecat si acum e acolo si invata ce trebuie sa faca pentru postul la care a fost chemata.

Deci cum spuneam si mai sus Viata isi are legile ei si inca odata mi se adevereste zicala care este Moto-ul meu in viata “Niciodata sa nu zici niciodata!”

Doamne ajuta sa fie totul asa cum trebuie sa fie!!!

Draga mea Vio sa ai parte numai de realizarii! si sunt convinsa ca o sa ai pentru ca ai capacitatea sa faci multe si poti, si mai ales esti O FEMEIE INDEPENDENTA! si chiar daca inca nu ma obisnuiesc cu faptul ca nu esti langa mine ai tot suportul meu in orice pot sa te ajut!

Si sper ca Lore sa ramana totusi aici, macar sa iti fie mai usor sa ne vezi:P

Sa se pastreze tandemul de cand suntem intotdeauana sa fim macar 2 intr-un loc.

Va iubesc!!!